Urmează un nou început!

             Adesea mă întreb dacă nu am lăsat prea multe să treacă pe lână mine... dacă am luat tot ce puteam să iau de la viaţă... însă acum nu mai pot afla răspunsurile pentru că odată cu surgerea timpului ne lovim de noi perioade normale si fireşti în viaţa noastră.
             Terminând liceul mă simt ca atunci când am terminat grădiniţa pentru a merge la gimnaziu, ca şi la părăsirea gimnaziului pentru liceu, iar acum ca la părăsirea liceului pentru facultate. Nu ştiu dacă totul ţine de obişnuinţă sau nu dar cert e că nu poţi rămâne rece la despărţirea de colegii ce-i vedeai zilnic la şcoală, profesorii ce se îndreptau cu grabă către sala de clasă ori dirigintele care chicotea adesea la glumele elevilor ori care îi certa pentru problemele cauzate.

           Gândindu-te la toate acestea nu mai pare atât de grav nici Bacul, nici admiterea, nici ideea unui oraş nou cu care trebuie sa te adaptezi.